Cum arăta școala de la țară pe vremuri – Sic, Bonțida, Buza, Fundătura, Orman, Salatiu, Sântioana, Pruneni, Stoiana, Sucutard, Cornești

O serie de fotografii de arhivă, cu sediile şcolilor rurale din zona Gherla – de la Sic (1905), Buza (1910), Bonţida, Corneşti, Fundătura, Orman, Salatiu, Sântioana, Pruneni, Stoiana, Sucutard (aproximativ 1930-1940)

Continuă să citești Cum arăta școala de la țară pe vremuri – Sic, Bonțida, Buza, Fundătura, Orman, Salatiu, Sântioana, Pruneni, Stoiana, Sucutard, Cornești

Gherla, 1978 – lucrări agricole pe dealurile din jurul oraşului

Sfârşitul anilor ’70. Ogoarele erau arate până la ultima bucăţică de pământ. Erau vremurile când în România, importul de cereale, legume sau fructe era o noţiune necunoscută.

Gherla devenise în scurt timp un oraş industrializat, prin combinatul de prelucrare a lemnului, fabrica de sticlă, fabrica de spirt, Formaţia de Construcţii Montaj etc. In agricultură erau cuprinsă până în 1989 doar 10% din forţa de muncă a oraşului.

Funcţionau aici unităţile agricole I.A.S. (întreprindere agricolă de stat) cu o fermă legumicolă şi una mixtă; C.A.P. (cooperativa agricolă de producţie) Hăşdate, S.M.A. (staţiunea de maşini agricole) şi Secţia mecanică a C.A.P. Hăşdate.

I.S.C.I.P. Bonţida avea pe teritoriul oraşului o fermă de porci cu 15.000 de capete.

Agricultura oraşului era deservită de aproape 700 de oameni, revenind 23 de muncitori la 100 de hectare.

După 1990, IAS-urile si CAP-urile s-au desfiinţat, o mare parte a suprafeţelor au fost retrocedate proprietarilor, iar o parte dintre ele au fost vândute.¹

¹ Gherla – Istorie, cultură, spiritualitate, Ioan Câmpean, Casa Cărţii de Stiinţă, Cluj-Napoca, 2011

Gherla, iarna 1990, centrul oraşului, catedrala armenească

gherla 1990 biserica armeneascaO fotografie din iarna anului 1990, în luna ianuarie, în centrul oraşului. După 27 de ani, parcă totul e la fel. Sau nu.

Intre timp, catedrala armeneasca, verde la acea vreme, a fost zugravita, s-a construit monumentul eroilor neamului langa rondul de flori din centrul parculetului, au aparut leaganele de lemn, luminitele de sarbatori si au disparut „moşii” de pe alei. Si a repornit ceasornicul din turnul cateralei.

Gherla, 1990, soseşte un camion cu ajutoare

gherla 1990 camion ajutoare franta strasbourg clujImediat dupa revolutia din decembrie 1989, in Romania, ca si la Gherla, au inceput sa soseasca camioane intregi cu ajutoare.

Din Franta, Germania, Austria, Elvetia, Suedia, Danemarca, Olanda, Italia, oameni inimosi si asociatii de caritate, au simtit ca trebuie sa fie alaturi de romanii care au avut parte de lipsuri in timpul regimului comunist.

Masini incarcate cu alimente, haine si bunuri de larg consum au sosit periodic in oras, la primarie, scoli sau biserici.

foto: un camion de la Strasbourg (Franta), in fata primariei Gherla, in 1990

Intr-un proces verbal al unei sedinte a conducerii primariei Gherla din data de 9 noiembrie 1990 se mentiona:

„In vederea inventarierii ajutoarelor aflate in stoc la sediul primariei, de la fostul CPUN Gherla, se stabileste a se inventaria pana la data de 14.XI a.c. de catre urmatoarea comisie: Riti Dorina – contabil principal, presedinte; Moldovan Ioan – autoritatea tutelara, membru, Coroian Simion – autoritatea tutelara, membru; Apahidean Mircea – din partea spitalului; Waller Iuliu – Coop. Consum.

Obiectele de imbracaminte se vor distribui persoanelor aflate in evidenta autoritatii tutelare, iar maruntisurile (sapunuri, spreiuri, colonie) la copiii muncitorilor de la serviciile organizate, industria mica, intretinere, PSI, portari si gradinite de copii. Actiunea se va incheia pana la data de 1.XII.90.”

Intr-un proces verbal din 23 noiembrie 1990, viceprimarul de la acea vreme, Romulus Mirza, vorbind despre vizita unei delegatii suedeze cu scopuri umanitare la casele de copii scolari si prescolari din Gherla, spune ca oaspetii „se declara nemultumiti deoarece primaria nici nu stie cand s-au primit ajutoare si in ce constau acestea. Face precizarea ca de fiecare data sa fie anuntata primaria de primirea ajutoarelor pentru ca acestea sa fie distribuite unde trebuie si cum trebuie”.

In acelasi proces verbal se mai scrie ca „in oras circula diferite zvonuri cu privire la modul de distribuire a ajutoarelor, ca au fost sustrase, furate si date la persoane care nu erau nevoiase”.

Seica Maria, directoarea Casei de copii spunea in aceeasi sedinta ca „s-au primit ajutoare de la Crucea Rosie Germana. Lucrurile care nu s-au potrivit copiilor au fost distribuite persoanulului unitatii. Am primit masini de spalat”.

Vasile Bondor, directorului caminului de batrani, declara ca s-a „primit un congelator si o masina de spalat, de asemenea haine, incaltaminte indestulatoare. Cele care ne-au prisosit le-am dat oamenilor saraci din oras si din satele componente”.

Primarul Oltean Gh. Serban spunea, la randul sau, „sa se aiba grija cum si la cine se distribuie aceste ajutoare, pentru ca se creaza tot felul de discutii si se primesc foarte multe reclamatii, cum si la cine s-au distribuit aceste ajutoare. Primaria are interesul sa se faca un inventar corect al ajutoarelor, pentru ca atunci cand sunt reclamatii sa se poata verifica.”

O luna mai tarziu, tot intr-un proces verbal al sedintei de la primarie, se preciza ca „pe viitor, ajutoarele primite se vor repartiza prin Asociatia de Ajutor „Dacia”, cu exceptia celor primite cu destinatie. Primaria isi rezerva dreptul, in conditiile legii, de a verifica corectitudinea receptiei marfii si in anumite situatii de a dispune repartizarea anumitor bunuri pentru anumiti beneficiari, persoane fizice sau juridice”.

Gherla, 1990 – coadă la ziare

centru gherla 1990 coada chiosc ziare restaurant inghetataDaca pana in 1989 cozile la magazinele alimentare erau ceva banal, imediat dupa revolutie acestea s-au mutat la chioscurile de ziare.

A avut loc o adevarata explozie a presei tiparite: au aparut zeci de ziare noi, care se vindeau ca painea calda. Cititorii erau avizi de informatie, iar la chioscurile din oras (in centru, la tutungerie, in piata garii, la gura parcului mare ori langa liceul „Petru Maior”) se facea coada dis-de-dimineata, inca dinainte de ora deschiderii.

Cine isi prelungea somnul risca sa ramana fara ziarul preferat, pentru ca in cateva zeci de minute se vindea totul. „Oare mai primiti azi ceva ziare?” era intrebarea disperata a celor care intarziau.

Aveau noroc cei care se aflau in relatii bune cu vanzatorii, pentru ca acestia mai puneau „de-o parte” ziarele, pentru cunoscuti. Fapta pentru care primeau chiar si un mic ciubuc.

Cu trecerea anilor, interesul pentru presa tiparita a scazut vertiginos. La aceasta a contribuit din plin internetul si dispozitivele mobile, care aduc informatia in orice loc si in orice moment.

Daca in anii ’80, cel mai mare ziar din Romania, organul PCR „Scanteia”, avea un tiraj de 1.500.000 de exemplare zilnic, iar ziarele aparute dupa ’90 vindeau zeci de mii de bucati in fiecare zi, pe masura ce mijloacele de informare in masa s-au inmultit si s-au modernizat, vanzarea ziarelor a scazut dramatic.

In 2016, cele mai citite ziare din Romania au ajuns sa fie tabloidele. Cotidianul „Click” are un tiraj de circa 100.000 de exemplare, iar „Libertatea, aproximativ 70.000 de exemplare zilnic. Pe locul trei se afla Gazeta Sporturilor, cu putin peste 30.000 de exemplare.

In aceste conditii, chioscurile de ziare s-au adaptat din mers si pentru a compensa lipsa de interes pentru ziare, au inceput sa vanda carti, produse de papetarie ori dulciuri, iar in final, cele mai multe s-au inchis.

Gherla, 1979 – liceul Ana Ipatescu, fost Scoala Nr 1

gherla 1979 scoala liceu ana ipatescuPrimul local al Scolii nr. 1 Gherla a fost cladirea de pe strada 23 august nr. 22 (azi 1 Decembrie 1918).

Cladirea a devenit localul „Scolii de 7 ani mixta nr. 1” in toamna anului 1953.

Incepand cu anul scolar 1961/1962 si-a schimbat denumirea in „Scoala de 8 ani Nr.1”.

Din 1963, scoala isi muta activitatea in cladirea proaspat construita de pe strada Armata Rosie (acum Liviu Rebreanu).

gherla 1979 scoala nr 1

Gherla, 1988 – povestea Cooperativei „Lemnul”, care livra la export marfa de 60 de milioane $ anual, in R.F.G., S.U.A. si Canada

cooperativa lemnul gherla 1988Cooperativa „Lemnul” Gherla si-a inceput activitatea in 1970, cu 70 de salariati, repartizati pe doua sectii: dogarie si calapoade. Din 5 aprilie 1973 a fost asimilata Cooperativei „Meseriasul”.

La 1 ianuarie 1975, „Meseriasul” s-a divizat in mai multe intreprinderi. Cu aceasta  ocazia, „Lemnul” s-a reinfiintat, ca unitate de sine-statatoare, cu sediul pe strada Hasdatii nr. 3, cu sectiile tamplarie lemn, tamplarie export, dogarie, geamuri-rame-oglinzi-sticla slefuita, palarii, sacose PVC.

Cooperativa avea in 1975 un numar de 360 de angajati, din care 335 de muncitori si 25 de salariati TESA.

cooperativa lemnul gherla 1988cooperativa lemnul gherla 1988

cooperativa lemnul gherla 1988Printr-un Decret din 1976 semnat de Nicolae Ceausescu, presedintelui cooperativei, Iulius I. Stef, i s-a conferit medalia „Tudor Vladimirescu”, clasa I.

In 1988, 60% din productie se indrepta spre export, in R.F.G., S.U.A., Canada. Productia de export anuala era de 60 de milioane dolari anual.

Din 1991 cooperativa isi schimba numele in Lemn Tex Socom, dizolvata in 2006.

In anii urmatori, in acelasi sediu a functionat firma Lissim, care si-a inchis portile in urma cu cativa ani.

[surse: Gherla – Istorie, cultura, civilizatie, coord. Ioan Campean; fotografii realizate in 1988, primite de la Paul]